bff

Ce cred că îmi place / Ceea ce-mi place cu adevărat.

Publicat pe Actualizat pe

Beau cafea, mănânc brownie și mă uit cu fiica mea la peppa pig. Well, why not?
Sunt momente când vreau să mă simt din nou copil! Vreau să joc „țară, țară, vrem ostași!”           Când eram copil, mergeam cu prietenele și săream gropi imense făcute  din pământ! Sună tâmpit. În capul meu nu, fiindcă am imaginea bine întipărită!
Știți ce fain era? Bucurie adevărată , tot ce se putea întâmpla era să reușești să treci pe” malul celălalt „, sau să cazi de la vreo 2 metrii, pe o bucata de pământ /nisip. 😂 Toate 3 ne țineam de mână să fie mai sigur, deși toate săream individual în cele din urmă. Asa e și în viață, poți să te ții de mână cu oricine, tot singur va trebui să sari la un moment dat. Poți să deții câte lucruri vrei, tot singur treci prin probleme, și nimic din lucrurile materiale din care te servești nu te ajută la construirea caracterului!
Sau în caz de boală. Mai sunt oameni care caută la inimă, nu la portofel/card bancar.
Să revin la copilărie. Închid ochii și văd pădurea, toate florile, dealurile, casele țărănești, care sunt mai frumoase decât toate vilele astea noi cu „Siri, make me laugh!”
Dacă nu eram atentă și călcam într-un cui, trăgeam ușor piciorul să nu mai am senzația aia de parcă se termină lumea, apoi  stăteam puțin cu piciorul întins sau dădeam cu spirt și iar escaladam copacii pentru cireșe! Sau voiam să ii escaladez. Niciodată nu am atins vârful copacului, din teama mea veșnică de a risca.
Eu stăteam pe șopron și mâncam, strângeam câte ajungeam cu mâinile , mai aveam frați curajoși, prieteni, vecini care să se urce să le culeagă pe celelalte! Și așa furau noaptea și se lăudau a doua zi că ne-au prădat cireșul!
Odată am luat și eu pere de la vecini. Ale lor erau mai bune, mai zemoase!
Tot ce îți imaginezi că tânjești după, există două variante (cred eu) : ori nu ajungi să cunoști cum e sentimentul de posesie și trăiești cu un regret ușor, ori ajungi la ce ți-ai dorit și realizezi că defapt poate nu asta îți doreai! Știi de ce? Omul bănuiește ceea ce vrea și poate uneori îi reușește dar altădată Dumnezeu știe ce e mai bine pentru om.
Stăteam noaptea lângă poartă jucam jocuri și vorbeam cu prietenii, despre orice, eram atât de naivi și sinceri. Nu existau interese. Jucam fotbal până se făcea seară. Pe cer era deja luna? Trebuia să am un motiv bun pentru întârziere! Eram tare supărată că nu puteam sta târziu ca cei mai mulți dintre prieteni! Până la urmă, am fost ferită de multe necazuri poate de care prietenele mele nu au fost ferite. Uneori e mai bine să asculți fără să pui prea multe întrebări! Dar nouă nu place să ne spună altcineva ce să facem!
O singura chestie nu am înțeles-o până acum la mine : de ce nu pot fi șmecheră? Știi, uneori vin momente în care trebuie să spui cuvinte pe care nici tu nu le prea crezi unei persoane ca să fie ok sau să salvezi situația. Ei bine eu nu pot și nici nu îmi reușește! Dar am încercat.
Nu pot să mă comport sau să spun ceva ce nu simt în acel moment doar de dragul omului/momentului! De dragul omului îl ajut dacă cere. Sau mă rog pt el.
Atâât  de insensibili am ajuns cu toții!
Majoritatea sunt asa : dacă lor le e cald și bine, trai neneacăăă!
Deci: m-aș îmbrăca în cele mai comode haine, să nu-mi pese dacă am cearcăne, dacă îmi stă bine părul să nu mai zic dacă e pieptănat, și să îmi chem prietenii și frații mei la joacă!
Cred că sună deja ciudat și am să mă opresc aici! 😂😂😂