iubire

Publicat pe

Cand ti se intampla lucruri nu prea bune, nu-ti prea vine a da „share”. Incercarile sunt incercari, n-ai ce comenta, de trecut prin ele. tot omul trece. Acum sa vedem CUM trecem. Sovaind? Sau.. de ce sa zici doar „off” cand poti zice si „ce bine, Slava lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Sunt un om normal, sanatos, cu binecuvantari ce nu prea le dau atentie gen mancarea cea de toate zilele, un acoperis deasupra capului, imbracaminte, mici bucurii zi de zi!” Omul nu se mai satura cu ce are si gata, vrea tot mai mult, vrea tot mai multa perfectiune, dar nici nu cere ori cere prost, cu gand in a risipi in placeri ce nu zidesc sufletul. Ma gandesc deseori cum ne privesc ingerii, cum ne priveste Tatal? De ce alergam dupa atatea lucruri? Ne-am nascut goi si murim fara sa luam nimic cu noi. Luam cu noi doar istoria comportamentului pe parcursul vietii, atitudinea in incercare si presiune, cand altul te-a jignit, ai intors fata? Ori te-ai luat la harta ca pe boulevard? Daca-mi fac un remember, sunt varza! Varza tocata.

Dar e atat de greu cand te astepti ca cei dragi sa le pese. sa nu te lase in nevoi, sa simti ca e langa tine, ca nu e nepasator/nepasatoare. Cand tu faci sacrificii, calci pe eul tau grozav. te lasi pe tine in favoarea celuilalt, renunti la lucruri necesare tie pentru a avea celalalt si..nici un rezultat..parca ti-e cam greu sa astepti rasplata in cealalta viata. Cred defapt ca asta e credinta: nu vezi nimic dar speri. nu vezi poate decat de putine ori si apoi se intampla ceva care umbreste lucrul frumos, asta e incercarea si toate impreuna lipsa rabdarii de a vedea schimbarile, daca imtr-adevar exista acele schimbari. Ori te vezi pe tine prea bun si zici frate ..eu fac prea multe si ceilalti? Nimic?

 

Si ce bine sa stii ca exista Cineva care te iubeste asa cum ai nevoie, iti rasplateste rautatea cu bunatate si indurare, iti da iertare atunci cand nu meriti. ti-e si tata si mama si prieten si sot/sotie, aceasta dragoste nu e rationala, nu e cu masura, nu e timpurie. E vesnica, e nemasurabila. Chiar daca nu simti tot timpul trebuie sa stii sa ceri sa simti ori tre sa spui „simt chiar daca nu simt”. Trebuie sa-ti impui, trebuie sa lupti, nu poti renunta in favoarea celui rau. nu permite sa rada in hohote si tu sa ramai amarat/a, bosumflat/a. Nu meriti.

 

Multumitor sau nemultumitor.

Publicat pe

In drum spre munca, toata lumea din jurul meu se plangea de cate ceva, si datorita febrei celorlalti  ajunsesem si eu a spune :” iar munca”.  Nemultumire? De ce?  Am putea multumi lui Dumnezeu pentru faptul ca suntem sanatosi, avem toate membrele, suntem intregi la cap, banuiesc, „restul e cancan”! Ce sa te mai plangi de una si alta cand tu ai aproape  tot ce iti trebuie, pentru ca mereu ori cat de multe am avea, tot nu ne ajunge. Esti sanatos si mai si traiesti intr-o lume cat de cat normala , ai pace, nu te temi sa iesi in centru ca risti sa fii ” lovit” de o bomba. Nemultumirea e un razboi spiritual pe care il duci tu cu tine, dar care se rasfrange si asupra celor din jur, in special celor dragi.

Ȋn cartea “Războiul invizibil”, Chip Ingram (autorul cărţii) vorbeşte în cele mai detaliate moduri despre lupta permanentă a războului spiritual pe care fiecare creştin îl poartă, fie conştientizând aceasta fie nu, în sens direct sau indirect fiind implicaţi într-un război invizibil. Si daca sunt invizibile, inseamna ca ajungi la un moment dat, din cauza stresului. a nemultumirilor, sa devii un stres si o nemultumire pentru cei din jur.

Maxime, maxime :X

Publicat pe

“Planteaza un cuvant de iubire adanc in inima unui om. Hraneste-l cu un zambet si o rugaciune si vezi ce se intampla.” Max Lucado

 

“Nu exista pe lume un exces mai frumos decat excesul de recunostinta.” La Bruyere

 

“Nimeni nu-si da seama cat valoreaza el pentru altul, dar isi da seama cat valoreaza altul pentru el.” Dumitru Staniloaie

 

Stralucita e aceea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.” George Calinescu

 

“Cumpăr petice pentru haina perfecţiunii.” Valeriu Butulescu

 

BUNATATE.

Publicat pe Actualizat pe

„Cine urmareste neprihanirea si bunatatea, gaseste viata, neprihanire si slava” Pv 21:21 ..deci nu poti sa cauti si sa faci rau dar sa gasesti bine! Si ca sa faci bine, trebuie sa ai bunatate, si ca sa o ai trebuie sa o ceri! Sa o ceri cu credinta,si bineinteles, sa nu o ceri ptr a fi laudat tu, ci El! Intr-adevar, cine nu doreste viata, fericire, bucurii si impliniri? Pentru a primi toate acestea, trebuie sa faci ceva! Nimic nu primim fara sacrificii.

 

imagine1

Dragoste..

Publicat pe

Dragostea e ca un zâmbet: nu are niciodată valoare dacă nu o dăruieşti!

Dragoste, dragoste..toată lumea vorbeşte despre tine, dar nu toată lumea e ca tine: iertătoare, modestă, îndelung răbdătoare,  plină de bunătate; tu nu te lauzi, nu te umflii de mândrie,nu te porţi necuviincios, nu cauţi folosul tău, nu te mânii, nu te gândeşti la rău,nu te  bucuri de nelegiuire, ci te bucuri de adevăr, acoperi totul, crezi totul, nădăjduieşti totul, suferi totul.
Cine este aşa?Cine poate face aşa?Să uiţi de tine şi să te dăruieşti cu totul celuilalt fără a aştepta vreodată ceva în schimb, aceasta este adevărata iubire, şi cred că doar Dumnezeu o are.
Cum să ai o/un  singur/ă prieten/ă, când sunt atâtea fete/băieţi ?Cum să fii serios/serioasă într-o relaţie?Dacă te răneşte?Mai bine îl/o răneşti tu.Dragostea adevărată presupune să fii gata să te sacrifici pentru fericirea celui iubit.Dacă nu o faci, este egoism.
Cred că iubirea  este un risc pe care se merită să ţi-l asumi.Credeţi că oamenii sunt capabili să se iubească toată viaţa cu aceeaşi intensitate şi pasiune din prima zi până în ultima clipă a vieţii lor?Eu zic că se poate.Doar dacă priveşti dragostea ca pe o dăruire şi nu aştepţi nimic în schimb.Sau măcar să nu priveşti totul „a la roz”.
„L-am iubit dar sufăr pentru că nu m-a iubit şi el la fel de mult”.Ce înseamnă asta?Atunci nu a fost dragoste, nu ai cunoscut ce e iubirea.Dragostea nu aşteaptă NIMIC în schimb(sau măcar nu aşteaptă ca totul să cadă din cer,ea oferă), doar se bucură de sentimentele, afecţiunea  pe care o poate oferi celuilalt.
Dragostea nu înseamnă „Nu pot!, N-am timp!Pleacă de-aici!”, când tu poţi să-ţi faci timp, când poţi să te opreşti în dreptul celuilalt şi să îl asculţi, să incerci să-l înţelegi, să te intereseze mai mult viaţa sa.
Ai adresat  vreodată aceste întrebări iubitului/iubitei?

 „Când ai plâns ultima dată, şi de ce?

 Care este amintirea ta cea mai dragă?

Ai regrete?

Ce te-ar face cu adevărat nefericit/ă?”

Dacă nu, nu îl/o condamna pe el/ea pentru ce tu nu ai făcut încă! Fă-ţi partea  şi vei vedea că odată ce el/ea observă că te dăruieşti, va aprecia.Iar dacă nu, clar că nu e pentru tine! Ce înseamnă defapt „pentru tine”?Adică se pliază cât se poate de bine  pe dorinţele tale, dar nu înseamnă neapărat că trebuie să îi placă acelaşi film pe care tu îl vizionezi a 10-a oară, sau că amândoi preferaţi cartofii prăjiţi.Înseamnă că atunci când îi ceri ajutorul încearcă să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a da rezolvare problemei tale, sau mai ales dacă  problema este comună.Cine te iubeşte nu face un lucru pe care ţi-l doreşti doar aşa,să fie făcut ca să nu fie cicălit/ă.„Pentru tine” este  atunci când îi spui cu ce a greşit , şi el/ea apreciază,nu îţi zice :”Dar tu..?Tu ai făcut la fel!” Ascultă şi vede că discuţia este serioasă, constructiv/ă şi bineînţeles, data viitoare procedează corect.Deci „a băgat la cap”.Bineînţeles, drepturile şi obligaţiile sunt corelative.Unui drept îi corespunde o obligaţie, şi invers.Vorba aia, ce ţie nu îţi place, altuia nu-i face!

„Dacă vrei să-i păstrezi atenţia şi să nu fii uitată pe lista femeilor de rezervă, nu trebuie să-ţi închizi orizonul şi să-ţi pui lentile roz, decât atunci când ţi se cere exclusivitate, când observi dorinţa celuilalt de a rămâne tot mai mult în compania ta. Asta nu înseamnă că trebuie să aştepţi pasivă, ci doar să nu încetezi a fi jucăuşă, degajată, autonomă – adică exact aşa cum te-a cunoscut la început”.Flavia Stoian.

Şi am găsit şi o melodie frumoasă pe această temă.Spuneţi-mi că vă placee!! 

Link-ul e inserat în text.

Cu respect,

asmilefromheart

Învăţând să-ţi asumi consecinţele faptelor tale.

Publicat pe Actualizat pe

Nu ştiu cum sunteţi  voi , dar eu reuşesc performanţa ca abia după ce comit greşeala să văd cât de gravă e! Şi e frustrant!Şi parcă ai vrea să dai timpul înapoi dar nu poţi.
Deci nu poţi  repara nimic, trebuie doar să-i dai timpului timp să se rezolve de la sine.
Şi vine întrebarea : „Şi dacă nu se rezolvă de la sine?”Ai două soluţii : să aştepţi stresându-te sau să aştepţi şi să nu te stresezi. Bineînţeles, cei mai mulţi dintre noi aleg prima variantă, cu mine inclusiv.
Şi ce mai este super „fatal” ? Să pierzi pe cineva şi după ce l-ai pierdut, să începi să apreciezi mult mai mult acea persoană.Cum vine această teorie?Îmi poate explica şi mie cineva?Cum poţi să nu apreciezi pe cineva care e zi de zi lângă tine, să nu profiţi de această bucurie si s-o faci abia după ce deja e prea târziu?

Ideea ar fi următoarea: din proprie experienţă sfătuiesc ca faptele tale să nu aibă consecinţe nefaste asupra vieţii tale, cât nu e prea târziu în ceartă, în dispute, învaţă ca să ceri iertare şi nu uita aceste proverbe: „Un om are bucurie prin răspunsul gurii lui !”si „Urechea care ascultă mustrarea de viaţă va rămâne printre înţelepţi!”