speranta

„Ma bucuram- apoi gustam dezamagirea” Niste versuri frumoase din melodia „Altfel de viata” de Catalin si Ramona Lup

Publicat pe

Ar trebui sa scriu mai des. Am o super-inspiratie atunci cand am sentimente negative, bine, nu chiar negative, e vorba despre dezamagire. Nu cred ca exista om sa nu fi fost dezamagit de cineva, macar pentru o data in viata. Toata lumea cunoaste sentimentul. Unii se iau la pumni, altii plang si se inchid in ei, doar pentru o perioada ca-i mai faina socializarea, altii mananca un kg de ciocolata si se uita la filme horror/ action/ drama/ romance; Iar altii spun necazul lor Celui ce poate vindeca rani. Rani mari, nu doar un lucru minor spre exemplu prietenii tai uita de tine, sau cercul in care te invarti, familia, etc. La Domnul (banuiesc ca) toate necazurile sunt la fel de mici, doar in ochii nostrii par mai mari necazurile decat sunt.  Pentru ca ne place sa ne autocompatimim, daca nu o face altul, ne vaicarim singuri. Sa revin la dezamagire. Da, uitandu-ma la problema mea, pare f mica in comparatie cu dispretul care l-a suferit Domnul pe cruce si dezamagirea chiar celor apropiati Lui cum ar fi Petru care s-a lepadat. OO da doar eu de cate ori m-am lepadat si cand a cantat cocosul mi-am dat seama. De-as fi plans cu acelasi amar cu care a plans Petru. Oare cum poti sa tii balansul intre a iubi mult pe oameni desi suntem mereu dezamagiti si dezamagim si totusi a nu ne increde in ei. Totul e pana la „branza” ( „Frate ca frate da’…” :)))

Slavit sa fie Dumnezeu, El ridica, El coboara. El zdrobeste(bine nu chiar la propriu!), El mangaie, El ne e prieten cand prieteni-s departe sau se-ascund, El e mama, tata, frati, surori. El e totul tot. Macar ca noi suntem langa El cand suntem in necaz, de mai putine ori am alergat la El sa-i multumesc ca sunt om si nu vierme/vaca/ sarpe. Sa multumesc ca imi pune paine pe  masa zilnic si ca am multe haine. Asa cum simt acum dezamagirea invat cum „simte” Domnul cand eu Il dezamagesc. Pe mine ma mangaie El, insa Dreapta Lui Ii e sprijin, nu e nimeni sa-L sprijineasca.  Niciodata nu am inteles cand cei din jur spun „Doamne multumesc pentru incercarea din mijlocul meu”; Nu ca nu as putea spune, dar de ce sa spun doar cu buzele? Mai bine spun ” Tac, caci Tu Doamne lucrezi.” E mai sincer din partea mea.

Publicat pe

Cand ti se intampla lucruri nu prea bune, nu-ti prea vine a da „share”. Incercarile sunt incercari, n-ai ce comenta, de trecut prin ele. tot omul trece. Acum sa vedem CUM trecem. Sovaind? Sau.. de ce sa zici doar „off” cand poti zice si „ce bine, Slava lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. Sunt un om normal, sanatos, cu binecuvantari ce nu prea le dau atentie gen mancarea cea de toate zilele, un acoperis deasupra capului, imbracaminte, mici bucurii zi de zi!” Omul nu se mai satura cu ce are si gata, vrea tot mai mult, vrea tot mai multa perfectiune, dar nici nu cere ori cere prost, cu gand in a risipi in placeri ce nu zidesc sufletul. Ma gandesc deseori cum ne privesc ingerii, cum ne priveste Tatal? De ce alergam dupa atatea lucruri? Ne-am nascut goi si murim fara sa luam nimic cu noi. Luam cu noi doar istoria comportamentului pe parcursul vietii, atitudinea in incercare si presiune, cand altul te-a jignit, ai intors fata? Ori te-ai luat la harta ca pe boulevard? Daca-mi fac un remember, sunt varza! Varza tocata.

Dar e atat de greu cand te astepti ca cei dragi sa le pese. sa nu te lase in nevoi, sa simti ca e langa tine, ca nu e nepasator/nepasatoare. Cand tu faci sacrificii, calci pe eul tau grozav. te lasi pe tine in favoarea celuilalt, renunti la lucruri necesare tie pentru a avea celalalt si..nici un rezultat..parca ti-e cam greu sa astepti rasplata in cealalta viata. Cred defapt ca asta e credinta: nu vezi nimic dar speri. nu vezi poate decat de putine ori si apoi se intampla ceva care umbreste lucrul frumos, asta e incercarea si toate impreuna lipsa rabdarii de a vedea schimbarile, daca imtr-adevar exista acele schimbari. Ori te vezi pe tine prea bun si zici frate ..eu fac prea multe si ceilalti? Nimic?

 

Si ce bine sa stii ca exista Cineva care te iubeste asa cum ai nevoie, iti rasplateste rautatea cu bunatate si indurare, iti da iertare atunci cand nu meriti. ti-e si tata si mama si prieten si sot/sotie, aceasta dragoste nu e rationala, nu e cu masura, nu e timpurie. E vesnica, e nemasurabila. Chiar daca nu simti tot timpul trebuie sa stii sa ceri sa simti ori tre sa spui „simt chiar daca nu simt”. Trebuie sa-ti impui, trebuie sa lupti, nu poti renunta in favoarea celui rau. nu permite sa rada in hohote si tu sa ramai amarat/a, bosumflat/a. Nu meriti.