traieste

Me, feeling motivated!

Publicat pe Actualizat pe

Steve Harvey, speaker motivațional,
comediant, gazdă de televiziune, producător, personalitate radio, actor și autor, găzduiește „The Steve Harvey Morning Show” , „Family Feud”, „Celebrity Family Feud” , pagina universală Miss Univers și Fox’s Eve New Year.  (sursa Wikipedia)

Vorbește despre a trăi visul, viața pe care ți-o dorești. Vorbește din experiență, întrucât a pierdut de 2 ori tot ce avea și a locuit 3 ani într-o mașină, fiind homeless. Dar nu a renunțat la visul lui.

Pe lângă multe daruri cu care l-a înzestrat Dumnezeu, este dărnicia. Povestește tot ce a primit, cum a muncit să ajungă unde e. El dă mai departe! Gratuit! 

Într-un video spune : „nu ai pentru că nu ceri”(versetul ăsta este și in Biblie) sau „nu ai pentru că nu ai notat toate lucrurile pe care ți le dorești!” (scrie viziunea și așteaptă în credință, pentru că eventual se va împlini:Habacuc 2:2)         A vorbit și despre vision board, un plan pe care-l faci și notezi fiecare lucru pe hârtie/ format, după care să te ghidezi, despre a păși prin credință. Foarte încurajator. Îl admir. Pentru un om care a trecut prin atâtea greutăți, care a fost descurajat, zâmbește! Și face și pe altul să zâmbească. Are dorința asta de a ajuta oamenii! Și-i reușește.
În videoul ăsta, spune ca să ceri lui Dumnezeu lucrurile de care ai nevoie, pentru că este Tatăl tău, și îți dă cu plăcere. Și spune: „Fă-ți o listă cu 300 lucruri pe care ți le dorești. Detaliat. Citește dimineața și seara, în fiecare zi și așteaptă un an. Așteaptă cu credință un an, roagă-te, urmărește lista, și așteaptă un an până să verifici câte lucruri s-au împlinit acolo.  Te provoc să faci asta și vei fi uimit de ceea ce face Dumnezeu, pentru că El este credincios! „

Sursa: Facebook

Sunt pe la nr 140 din 300, mi-a luat câteva zile să meditez la ce a spus, dar vreau să pun în practică. Mereu avem vise mari pe care nu le notăm și le uităm. Trece timpul și spui, ce s-a ales de visele mele. Care vise dacă nu le-ai notat? Dacă nu ai fost perseverent? Bineînțeles, ideea e să luptăm pentru visele noastre. Nu putem aștepta să pice lucruri din cer.

My vision board (1)

Publicat pe Actualizat pe

Mi-am propus să îmi propun să învăț să apreciez! Să mă apreciez mai mult. Să mă mulțumesc.
Nu e până la urmă persoana mea cu care începe totul? Și persoana ta de obicei când încep criticile! 😂
Așa de bine ne pricepem să zicem altcuiva ce să facă, nu știu de ce pentru noi e atât de greu! Apoi, de ce trebuie să fie atât de greu sa mă hotărăsc unde vreau să fiu în vacanța de vară? Adică nu ar fi de ajuns faptul că se numește vacanță? Să nu încep cu alegerea ținutei.
Mai nou, în ultimii 10 ani bărbații se străduiesc ca femeile!  Hai să fim sinceri, cine s-a născut cu darul ăsta de a fi mereu mulțumit? Tocmai de aia nu e niciodată prea târziu să vrei să începi de undeva. Stare permanentă de mulțumire? Nu se poate!         

  Ai momente când te crezi cel mai nenorocit „de pe fața pământului”! Te plângi până ți se face milă de tine! Apoi te uiți la tine și mai vezi un caz ca al tău, la puterea a 10-a. Ți se face rușine, faci și o rugăciune de iertare. Eu fac.        Cam multe rugăciuni de iertare și prea puține de gratitudine. Nu asta spunem toți? Nu mai fac, promit!    Este ca o luptă permanentă starea de mulțumire. Pentru că de aici rezultă și starea de bucurie, fericire. Nu toată lumea vrea să ajungă la fericire? Faci tot felul de lucruri tot tu să fii împlinit. Și când te gândești că starea de fericire e drumul spre munte nu premiul din vârf! Nu este important să intru în detalii despre un moment dificil, ci mai degrabă zic cum am trecut de acel moment. Cum? Am „încasat”, m-am supărat, am căutat factori care să mă scuze pe mine din situație, am văzut că nu se poate, că la mine e rezolvarea, am bolborosit, am zis că nu pot, până am ajuns în final să accept și să încep să schimb anumite lucruri. Nu să mă schimb, ci să schimb ceea ce fac.

  Pentru cei care cred, Dumnezeu te poate scoate dintr-un moment de ăsta, dacă îi ceri! Poți să te minți că prin puterile tale, până te confrunți cu o problemă deodată, apoi cu 10, și tot așa, până ești copleșit.
Cred că este în natura noastră dorința de a da puțin de pe umeri greutatea și altcuiva, ca să te simți mai ușurat.      Cum zicem noi „să plângem pe umărul celuilalt” .
În limbajul care îl folosesc creștinii, practicanți, asta se numește aduc-povara-mea-la-picioarele-Tale-Doamne/ aduc – la-cruce. Nu știu cum e să nu ceri ajutorul lui Dumnezeu. Și nici nu vreau să știu. Pentru că spune celui care cere, i se dă. Celui care bate, i se va deschide.
Ziceam despre mulțumirea de sine!   De aici pornește totul. Self-esteem. Contează foarte mult și ce oameni sunt pe lângă tine.                        Cei primii 10 care-ți vin în gând. Pentru că de cele mai multe ori te vezi prin ochii lor, fără să vrei.      Și ajungi să faci și ce fac ei la un moment dat.  Merg pe stradă sau mă uit pe toate rețele astea de socializare și văd tot mai multe lucruri care mă sperie, mă dezgustă, sau mă bucură, sau mă încântă. Ce pot să zic? Trebuie să fim mulțumitori, nu? Eu cred că suntem mereu în locul în care trebuie să ne aflăm la timpul respectiv.                                                În fine, prea multe subiecte într-un singur articol. Ar fi trebuit să arate mai bine, dar nu am scris de vreo 2 ani. Welcome back me 🙂 

„Ma bucuram- apoi gustam dezamagirea” Niste versuri frumoase din melodia „Altfel de viata” de Catalin si Ramona Lup

Publicat pe

Ar trebui sa scriu mai des. Am o super-inspiratie atunci cand am sentimente negative, bine, nu chiar negative, e vorba despre dezamagire. Nu cred ca exista om sa nu fi fost dezamagit de cineva, macar pentru o data in viata. Toata lumea cunoaste sentimentul. Unii se iau la pumni, altii plang si se inchid in ei, doar pentru o perioada ca-i mai faina socializarea, altii mananca un kg de ciocolata si se uita la filme horror/ action/ drama/ romance; Iar altii spun necazul lor Celui ce poate vindeca rani. Rani mari, nu doar un lucru minor spre exemplu prietenii tai uita de tine, sau cercul in care te invarti, familia, etc. La Domnul (banuiesc ca) toate necazurile sunt la fel de mici, doar in ochii nostrii par mai mari necazurile decat sunt.  Pentru ca ne place sa ne autocompatimim, daca nu o face altul, ne vaicarim singuri. Sa revin la dezamagire. Da, uitandu-ma la problema mea, pare f mica in comparatie cu dispretul care l-a suferit Domnul pe cruce si dezamagirea chiar celor apropiati Lui cum ar fi Petru care s-a lepadat. OO da doar eu de cate ori m-am lepadat si cand a cantat cocosul mi-am dat seama. De-as fi plans cu acelasi amar cu care a plans Petru. Oare cum poti sa tii balansul intre a iubi mult pe oameni desi suntem mereu dezamagiti si dezamagim si totusi a nu ne increde in ei. Totul e pana la „branza” ( „Frate ca frate da’…” :)))

Slavit sa fie Dumnezeu, El ridica, El coboara. El zdrobeste(bine nu chiar la propriu!), El mangaie, El ne e prieten cand prieteni-s departe sau se-ascund, El e mama, tata, frati, surori. El e totul tot. Macar ca noi suntem langa El cand suntem in necaz, de mai putine ori am alergat la El sa-i multumesc ca sunt om si nu vierme/vaca/ sarpe. Sa multumesc ca imi pune paine pe  masa zilnic si ca am multe haine. Asa cum simt acum dezamagirea invat cum „simte” Domnul cand eu Il dezamagesc. Pe mine ma mangaie El, insa Dreapta Lui Ii e sprijin, nu e nimeni sa-L sprijineasca.  Niciodata nu am inteles cand cei din jur spun „Doamne multumesc pentru incercarea din mijlocul meu”; Nu ca nu as putea spune, dar de ce sa spun doar cu buzele? Mai bine spun ” Tac, caci Tu Doamne lucrezi.” E mai sincer din partea mea.