Trust

De când Te cunosc Isuse nu sunt singur!

Publicat pe

M-ai atras spre Tine. De când mă stiu. Sunt catâr. Vreau să demonstrez ceva ce aflu mai apoi că era greșit, doar de dragul imaginii nu dau ‘napoi. Ce contează ce crede lumea până la urma urmei? L-am respins, de când mă știu. Ceva în mine ÎL caută și ceva în mine mereu ÎL respinge. Mă știa dinainte și eu credeam că mă pot ascunde. Nu de frică. Ci de rușine. Cunoaște și vede totul tot. Nimic nu a umplit acel gol dar prezența Lui da. Sfințenia cum zicea pastor Ianovici. Altruismul. Jertfirea. Răstignirea eului. Asta au demonstrat si Apostolii. „Nu eu, ci TU”.. Cine suntem noi la urma urmei? Cui trebuie să demonstrăm ceva? Că suntem buni sau că nu suntem? Mâine putem să nu mai fim deloc . Nici măcar in fața noastră nu trebuie să fim zeloși să demonstrăm ceva. Ambiția și încurajarea vine din starea ta de spirit. Adică din suflet. Dacă ai o stare bună și la asta trebuie să lucrezi nu să aștepți să pice din cer ca pilda cu fetița si ploaia de stele. Mă adresez celor care sunt ca mine, puțini naivi.
Pretindem că ne știm . Oare așa să fie? Dacă nu mi-a plăcut timp de 15 ani blue cheese..deodată imi place. Fără nicio explicație, papilele mele gustative o iau înainte, nu mă mai întreabă, doar se bucură de alt gust. „Trădare!” „Na zi ceva! „Mai am de lucrat la fructe de mare totuși.. Nu-s pe gustul meu. Nici nu cred că vor fi prea curând!
Am încercat să par perfectă întotdeauna, măcar în ochii mei, ca să mă simt valoroasă, chiar dacă pe dinăuntrul meu eram varză . De-aia murată încă.
Mai întâi , înspre adolescență pentru prieteni. Apoi pentru mine si pentru unii din familie. Am realizat că nici nu mă cunosc pe cât credeam ca mă cunsoc. Nici ei! E ciudat de comic că mulți oameni te cântăresc pe baza a ce știau odată. Timpul trece și schimbă tot! Am realizat că nu trebuie neapărat să fii tu însăți 100% și să mergi pe ideea cine te place bine, cine nu tot bine. Asta e egoism.
Am aflat că familia care mereu îți găsește nod in papură trebuie să stea mai la distanță și la respect. Am o familie numeroasă, o familie frumoasă, și un background bogat. Aș putea scrie 10 cărți, dar nu aș știi cu ce să încep! Așa că mai amân. De 15 ani am această idee. Nu știu cât imi va lua dar aș face asta, măcar poate va fi ceva de ajutor pentru ceilalți. Oricum, ar iesi ceva povești cu tâlc de-acolo! 😂
Sunt prea imperfectă dar perfectă în ochii Tatalui meu Ceresc. Asta simt în prezența Lui: că nu mă văd prin ochii mei. Îndeajuns e cuvântul. Da, cred în Dumnezeu, Îl văd in toate minunățiile și nu trebuie să aud voci va să cred. Mă simt liberă să spun asta fără sa mă simt crazy măcar in fața mea. Mulți cred în multe, e la modă, mereu a fost. Creștinii sunt cei mai criticați. El există altfel nici noi nu am exista. În disperare, în bucurie, în dependențe, L-am găsit . Cum? Plângând a regret și simțind acceptare. Sunt mulți care suferă enorm și ori de câte ori mă uit la situația /starea mea, știu că exact în același moment, undeva în lume chiar acum cineva suferă durere la puterea a2a,deci mare în comparație cu durerea mea. Dumnezeu e aproape de toți și mai aproape de cei ce Îl caută cu toată inima.
Sper că te-a încurajat acest articol; dacă da, comentează, să mă bucur și eu că m-am lăsat îndemnată să scriu.

Cum te privești?

Publicat pe Actualizat pe

„… Doamne, te uiți la mine în felul in care eu mă uit la mine?” Vreau să primesc de la Dumnezeu ceea ce spune El despre mine. Să cred mai ales ca și copil al Său (prin înfiere, prin Jerfta Mântuitorului, Domnului Isus Hristos), că m-a iubit. El este iubire.  Romani 5:8 :” Pe când eram noi păcătoși, El a murit pentru noi.” – iubire Supremă, iubirea care se sacrifică. Când descurajarea vine în mintea ta, trece apoi la inimă. Uită-te la cruce și vezi iubirea neclintită, ireversibilă a lui Isus, care a purtat povara păcatelor, odată pentru totdeauna, pentru că a suferit pe cruce în locul tău și al meu. A fost condamnat ca noi să fim acceptați. Avem primul loc in inima Lui. Suntem iertați, curățiți și liberi. Ca să înțeleg cum mă vede El pe mine, trebuie să percep modul corect în care Îl „văd” eu pe El. Îl vezi atunci când tu începi să nu mai privești corect, când atunci în păcat fiind, și mai ai o fărâmă de conștiință strigi după ajutor și nu întârzie să vină. Acela e HAR. Harul trebuie acceptat pentru că nu poate fi câștigat. E un har, dar nemeritat. Am notat din planul de citire „A 7-day Guide to prayer” : ” We can’t allow our discouragement with our unfulfilled plans cause us to doubt the God who created the world” ~ ” When we come to a place where we truly believe God has our best interest at heart, there is a peace that follows. Oftentimes, His ‘NO’ answers are to protect us” Și : „HE’S NEARER TO US THAN OUR BREATH”.