Vision

I caught a thought

Publicat pe Actualizat pe

~Don’t think, just breathe! It will all go away, all these thoughts that seems endless.. All this breaking heart feelings and this feeling that you are never enough and you’re never going to make it. You already did! You fought to be here just right in this moment. Don’t waste this moment worrying about what will gona be. Live this moment and say I have breath in my lungs and I will breathe to ease my pain. You are loved. You are worthy and wonderfully made. You are a miracle and you are unique. Jesus did it for you. You are his and He is yours, forever. Love you Holy Spirit~

My vision board (1)

Publicat pe Actualizat pe

Mi-am propus să îmi propun să învăț să apreciez! Să mă apreciez mai mult. Să mă mulțumesc.
Nu e până la urmă persoana mea cu care începe totul? Și persoana ta de obicei când încep criticile! 😂
Așa de bine ne pricepem să zicem altcuiva ce să facă, nu știu de ce pentru noi e atât de greu! Apoi, de ce trebuie să fie atât de greu sa mă hotărăsc unde vreau să fiu în vacanța de vară? Adică nu ar fi de ajuns faptul că se numește vacanță? Să nu încep cu alegerea ținutei.
Mai nou, în ultimii 10 ani bărbații se străduiesc ca femeile!  Hai să fim sinceri, cine s-a născut cu darul ăsta de a fi mereu mulțumit? Tocmai de aia nu e niciodată prea târziu să vrei să începi de undeva. Stare permanentă de mulțumire? Nu se poate!         

  Ai momente când te crezi cel mai nenorocit „de pe fața pământului”! Te plângi până ți se face milă de tine! Apoi te uiți la tine și mai vezi un caz ca al tău, la puterea a 10-a. Ți se face rușine, faci și o rugăciune de iertare. Eu fac.        Cam multe rugăciuni de iertare și prea puține de gratitudine. Nu asta spunem toți? Nu mai fac, promit!    Este ca o luptă permanentă starea de mulțumire. Pentru că de aici rezultă și starea de bucurie, fericire. Nu toată lumea vrea să ajungă la fericire? Faci tot felul de lucruri tot tu să fii împlinit. Și când te gândești că starea de fericire e drumul spre munte nu premiul din vârf! Nu este important să intru în detalii despre un moment dificil, ci mai degrabă zic cum am trecut de acel moment. Cum? Am „încasat”, m-am supărat, am căutat factori care să mă scuze pe mine din situație, am văzut că nu se poate, că la mine e rezolvarea, am bolborosit, am zis că nu pot, până am ajuns în final să accept și să încep să schimb anumite lucruri. Nu să mă schimb, ci să schimb ceea ce fac.

  Pentru cei care cred, Dumnezeu te poate scoate dintr-un moment de ăsta, dacă îi ceri! Poți să te minți că prin puterile tale, până te confrunți cu o problemă deodată, apoi cu 10, și tot așa, până ești copleșit.
Cred că este în natura noastră dorința de a da puțin de pe umeri greutatea și altcuiva, ca să te simți mai ușurat.      Cum zicem noi „să plângem pe umărul celuilalt” .
În limbajul care îl folosesc creștinii, practicanți, asta se numește aduc-povara-mea-la-picioarele-Tale-Doamne/ aduc – la-cruce. Nu știu cum e să nu ceri ajutorul lui Dumnezeu. Și nici nu vreau să știu. Pentru că spune celui care cere, i se dă. Celui care bate, i se va deschide.
Ziceam despre mulțumirea de sine!   De aici pornește totul. Self-esteem. Contează foarte mult și ce oameni sunt pe lângă tine.                        Cei primii 10 care-ți vin în gând. Pentru că de cele mai multe ori te vezi prin ochii lor, fără să vrei.      Și ajungi să faci și ce fac ei la un moment dat.  Merg pe stradă sau mă uit pe toate rețele astea de socializare și văd tot mai multe lucruri care mă sperie, mă dezgustă, sau mă bucură, sau mă încântă. Ce pot să zic? Trebuie să fim mulțumitori, nu? Eu cred că suntem mereu în locul în care trebuie să ne aflăm la timpul respectiv.                                                În fine, prea multe subiecte într-un singur articol. Ar fi trebuit să arate mai bine, dar nu am scris de vreo 2 ani. Welcome back me 🙂